Selectarea mediilor de filtrare

FIBRĂ COMENTARII
Polipropilenă Polipropilena se dovedeşte a fi foarte rezistentă la acizi, baze şi hidroliză, dar poate fi afectată de agenţi de oxidare cum ar fi H202.
Acrilic homopolimer Rezistenţă bună la acizi, baze şi hidroliză, însă nu este rezistent din punct de vedere fizic
Poliester Sensibil la hidroliza provocată de umezeală, mai ales în prezenţa acizilor şi a bazelor
PPS Cea mai mare slăbiciune a PPS o reprezintă agenţii de oxidare la temperaturi înalte, cu cât temperatura este mai mare, cu atât mai mic trebuie să fie nivelul de 02. Aproape că se comportă ca polipropilena rezistentă la temperaturi ridicate.
Meta-aramidă Foarte sensibilă la hidroliză, mai ales în medii acide fierbinţi cum ar fi generarea de curent, dar adeseori este folosită în aplicaţii „inadecvate” în care se poate dovedi eficientă din punct de vedere al costurilor.
Polimidă Sensibilitate similară cu a meta-aramidei, dar la temperaturi cu 30 de grade mai mari.
PTFE Cea mai bună fibră din punct de vedere chimic, are puţine restricţii, face faţă aproape permanent mediului.

Nu există un ghid care să stabilească modul corect de selectare a unui mediu de filtrare adecvat, întrucât trebuie să se ţină seama de numeroşi parametri, printre care şi: Temperatură, Umiditate, Chimie, Compoziţia particulelor, Distribuţia mărimii şi forma, Electricitatea statică, Forma filtrului.

TEMPERATURA
Temperatura reprezintă probabil criteriul major (cel puţin în faza iniţială). Acest grafic oferă o prezentare a fiecărui mediu şi a plajei sale de funcţionare în mediu uscat. Prin urmare, dacă ne uităm la PPS, temperatura maximă recomandată pentru utilizare continuă este 180°C, cu vârfuri pe termen scurt (care totalizează poate 1 zi pe an) de până la 190°C. Este important de reţinut că PPS nu poate fi folosit în toate situaţiile la aceste temperaturi deoarece, aşa cum se întâmplă în cazul tuturor mediilor, are limitări din punct de vedere chimic care vor reduce frecvent temperatura pe care o poate tolera.


UMIDITATEA
Umiditatea este, de asemenea, foarte importantă, mai ales pentru fibrele din poliester şi aramidă, iar într-o anumită măsură fibrele imide sunt sensibile la hidroliză. Pe înţelesul tuturor, aceşti polimeri sunt formaţi prin combinarea a două molecule mici: pe măsură ce acestea se combină, produc apă ca produs derivat. În filtrele umede, apa poate desface legăturile chimice, recombinându-se cu moleculele pentru a reforma compuşii iniţiali. De obicei, acest lucru este evident când pâsla se transformă în praf. Următoarea diagramă prezintă modul în care substanţele chimice se combină în timpul producţiei şi evoluţia apei. Hidroliza reprezintă procesul invers:


Prin urmare, dacă o aplicaţie are loc la 110 °C de exemplu, atunci poliesterul ar părea „ideal”, însă dacă umiditatea este considerabilă, acesta nu este adecvat şi prin urmare, trebuie să căutăm o fibră care tolerează temperaturi similare însă se comportă bine şi în prezenţa apei, ceea ce ne duce cu gândul la acrilic. Umiditatea este doar un exemplu specific; există numeroase alte substanţe chimice care reacţionează cu fibrele antrenând deteriorarea prematură a acestora.
Aceasta este o fibră de poliester care a fost hidrolizată:


Pentru selectare mediilor de filtrare există multe alte criterii:

Întrebare Comentariu
Praful se aglomerează? Este mai uşor de colectat
Praful este sferic sau neregulat sau ca un ac? Particulele sferice de praf sunt mai greu de colectat, încercaţi să folosiţi un titlu mai fin sau membrane mai fine
Cât de repede se mişcă? Îngreunează formarea calupurilor, puteţi folosi pâslă antistatică
Este uleios? Poate contamina mediul; folosiţi LR5
Este umed? Poate provoca mătuirea prematură; folosiţi LR5
Încărcarea cu praf? Prea mult sau prea puţin praf poate fi o problemă. Membranele sunt mai bune în cazul încărcărilor uşoare; pentru încărcări mari, folosiţi fibre mai groase (acceptând emisiile ridicate ca fiind inevitabile)
Încărcarea cu praf? Prea mult sau prea puţin praf poate fi o problemă. Membranele sunt mai bune în cazul încărcărilor uşoare; pentru încărcări mari, folosiţi fibre mai groase (acceptând emisiile ridicate ca fiind inevitabile)
Abraziv? Poliesterul este bun, acrilicul este slab
Distribuirea mărimii particulelor? O distribuire variată ar putea ajuta la formarea calupurilor

FORMA ŞI MĂRIMEA PARTICULELOR
Defineşte denierul pâslei sau tratamentului în raport cu tipul fibrei. Este o simplificare excesivă, însă cu cât este mai fină pulberea, cu atât mai fină trebuie să fie fibra:


ELECTRICITATE STATICĂ
Reprezintă un criteriu foarte important. Făina este probabil unul dintre cele mai cunoscute exemple de pulberi care dezvoltă un nivel exploziv de încărcare cu electricitate statică. În astfel de cazuri, este normal să includeţi fibre conductoare de electricitate în acest amestec, cum ar fi fibre epitropice, sulfură de cupru sau oţel inoxidabil (inox). Ultima descoperire în domeniul protecţiei o reprezintă fibrele din oţel inoxidabil în amestec cu pânza noastră ţesută ca reţea care garantează o cale conductoare pentru întreaga pâslă. Fibrele epitropice şi sulfura de cupru prezintă şi limitări atunci când sunt expuse hidrolizei sau unei temperaturi maxime de aproximativ 100 °C.

TIPUL DE FILTRU
Determină greutatea pâslei. În general, sistemele mai vechi, cu inversie a debitului de aer şi sistemele cu sită vibratoare folosesc pâsle mai uşoare, în timp ce sistemele cu aer comprimat au, de obicei, mai mult de 500g/mp.